RSS Feed
Twitter
June 17th, 2010 
ralu portocalu 
Pentru toti cei care cred ca ne-a lovit pe multi leuca, de cautam doar mancare eco, bio, slim si sub alte prescurtari new age, am ceva de spus. Linistiti-va, devoratorii de fast food isi fac treaba in continuare. Cresc pe zi ce trece vanzarile in acest sector si prost e ca-i invata pe aia mici ca asta e calea in viata. Ieftin si cu de toate, vorba materialului pe care vreau sa vi-l arat aici.
Ce nu pot sa inteleg este de ce simt unii nevoia sa arunce cu pietre spre cineva care indrazneste sa incerce altceva. Se chinuie omul sa manance mai bine, sa salveze niste animale de pe strazi sau sa nu mai cotribuie la poluarea orasului mergand avid pe bicicleta, si tot ce primeste in schimb sunt dejectiile din gandurile unora care nu incap de ei. “Prea s-au trezit astia, toti, sa manance bio acum” aud din gura unui domn intr-o sambata cand am trecut pe langa un targ de mancaruri traditionale romanesti. Departe de ideea de bio oricum. Pentru ca sunt convinsa ca doamnele de Maramures care vindeau cu spor traditionala lor prajitura de casa au pus in blat tot margarina. Dar oricum, nu asta e ideea, ci nemultumirea nemultumitului care nu suporta sa vada multumirea altuia, de parca ar fi luat dintr-a lui.
La fel au reactionat altii la proiectul mai mult laudabil al celor care citesc si vor sa-i convinga si pe altii. Ca ce vor, domnule, oamenii astia, sa ne convinga pe noi sa lasam Liberatea din mana? Ba, pardon, n-o sa le iasa!
Sau altii care nu incap de cei care incearca sa lase ceva frumos in urma , pentru simplu motiv ca nu le inteleg demersul si oricum sunt prea ocupati cu punga lor de seminte ca sa se mai gandeasca la altceva decat clicul dintre dinti.
Reactiile astea nu te pot abate din drum, pe tine om normal la cap cu dorinte si vise si sperante. Dar te inraiesc cate putin. Pentru ca tu nu vrei decat sa sustii o cauza. Inofensiva sau poate benefica tocmai pentru cei din jur, si totusi e asa greu sa-ti faci loc cu ea de gat prin lume.
Posted in 
Tags: 
Loading ...
Sa le dea Hal de Sus sanatate, ce pot eu sa zic? am intalnit de curand un vegetarian ca mine si mi-a zis ca ma apreciaza ca, in egoismul meu, citez “you don´t preach”. Asta mi se trage de la privirile incarcate, dupa caz, de disperare in fata mortii care ma va lua in bratele ei pentru ca nu mananc fleici, dispret in fata “snobismului” meu, mila in fata “greului” pe care il duc in spate. Acuma te-ai prins si tu ca sunt oameni cu care poti vorbi pe tema asta si altii cu care, pur si simplu, nu are rost.
dar linia se trage mai incolo si rareori e cale de intoarcere, dupa ce ani si ani baga omul chimicale in el.
ne vedem de ale noastre!
La mine e pe dos: cei care nu mananca bio/vegetarian/light sunt priviti cu mila si nedumerire. Ca si fumatorii. Ori cei care nu fac nici un pic de sport. Daca indraznesti sa spui ca-ti place untul, primesti imediat niste priviri de tipul “cata ignoranta, untul are grasime”.
aolwu, Beatrice, aia sunt semidoctii. se uita urat la cine mananca unt,ei baga in ei margarina si chestii low fat/sweet, se lauda ca fac dulciuri cu zahar brun de parca prepararea termica nu l-ar aduce intr-o stare la fel de nesanatoasa ca a zaharului cristal curat si pe urma se mira ca sunt bolnavi.
Monica, semidoct e un cuvant prea doct pentru astia. Cel mai mult imi place cand ii vad pe aia cat malul ca mananca iaurt fara grasime, dar cu zahar si tone de arome chimice in el, ori supe la conserva, cereale cu zahar si mancaruri congelate. Si iti explica pe indelete ce low fat, low sodium, low cutare sunt. Asta in vreme ce prietenii mei cu minte si masura mananca de toate si au grija in primul rand la calitate, nu cantitate, la cum si ce combina, ca sa simta gustul in perfectiunea lui si sa ia ce-i mai bun din fiecare aliment.
Raluca, daca ai incepe sa scrii despre cartofi prajiti si gogosi ai primi un val de critici de la cei carora le pasa de sanatate. Nicicum nu-i bine, nu pune la inima.
Beatrice, daca ma apuc sa scriu ce cred eu despre gogosi, mi-e ca ma omoara cu pietre
Oricum, ieri citeam un comentariu la o stire despre bere si unul zicea acolo: “cum domnule, sa ingrase un LICHID?” si m-a lovit atunci. Eu de fapt cu oameni din astia vorbesc, intr-o mai mare masura decat mi-as dori