Nu-mi plac nuntile deloc. De nici un fel si a nimanui. Dar pentru ca am o sora pe care o iubesc groaznic de mult am stiut mereu ca va veni vremea in care o sa joc la nunta ei. Si asa s-a si intamplat. Mai tarziu decat mi-as fi imaginat, la timp pentru ea si inainte ca mama sa moara de nerabdare. A fost pe 24 iulie, chiar in ziua in care eu aniversam toate cele 29 de veri pe care am reusit sa le strang pana acum in buletin.

Nu vreau sa ma lansez in povesti despre cat de reusita a fost petrecerea, cum m-am emotionat de tare cand Lore a coborat scara imbracata in alb si cum stiam ca nu vreau sa plang in fata oamenilor alora inghesuiti la picioarele ei. Nu va spun nici cat de tare m-am bucurat sa o ved fericita toata seara, stralucind printre matusi, unchi, bunici si nepoti, pupand in dreapta si stanga lumea toata adunata pentru ea acolo. Astea le tin pentru mine si voua va vorbesc despre meniu.

Nu despre meniul dezbatut pana la cutit si furculita si aprobat de toti cei patru parinti care s-au pus cu greu de acord. Ci despre meniul meu special vegetarian pe care Lore a avut grija sa-l comande pentru mine, ca sa se asigure ca voi inghiti si eu ceva toata nunta.

In timp ce 200 de oameni s-au asezat, pentru prima oara in ziua aia tacuti, in fata unei farfurii cu aperitive, care aratau delicios trebuie sa recunosc, mie mi-a tronat in fata o adunare de salate. Un ardei cu crema de branza dadea tonul din mijlocul tuturor ghidand pe de-o parte o rosie plina cu vinete si pe de alta un smoc de cruditati. Mai la vale in farfurie s-au insirat niste ciuperci umplute cu legume, si mai in stanga lor o salata de morcov cu telina.

In loc de supa de legume cu carne, care i-a adus de pe ring si pe cei mai aprinsi dansatori, eu am primit una de legume. Asemanatoare ce-i drept cu a lor, dar fara zeama de carne.

Bomba a venit cand nuntasilor li s-a asezat in fata friptura insotita de garnitura dubla si scaldata in sos. Inaintea mea  s-a asezat o roata de branza intreaga, trecuta peste gratar si inecata apoi in dulceata de afine. O delicatesa care m-a facut sa-mi pierd capul pe moment si am uitat sa o pozez, dar arata cam ca si aici, promit.

La final, cand mesele s-au umplut de sarmale aburinde, ca la orice nunta care se respecta, mie mi s-a servit sufle de legume, cu cartofi gratinati si orez nins cu morcovi. In plus, o salata de varza. Delicios.

Am incheiat si eu ca tot omul cu tort, ca doar nu puteam sa ratez tocmai tortul surorii mele. Si nu mi-a parut rau. Un fel de tiramisu capucino am gustat eu, desi alaturi era si o clasica felie de frisca presarata cu fructe.

Nu, nu mi-am schimbat parerea nici acum. Nu-mi plac nuntile, ale oricui or fi. Dar am vazut ca se poate si altfel. Fara o baie de snitele si mezeluri la inceput si mai ales cu alternative la clasica friptura. Pentru asta, jos palaria!