Cocosul din titlu vine de la nuca de cocos, nu de la cocosul din curte din care va indemn ca nebuna sa scoateti unt Iar poza nu are nicio legatura cu ce va povestesc eu aici. Este doar o continuare a postului de ieri, pentru ca voiam sa va arat cum a aratat micul meu dejun de astazi. Va si spun repede din ce a fost facut. Cativa capsuni, o piersica, o para, un mango, frunze de ridichi, spanac, cateva fructe de goji si migdale. Mi-nu-naaaat!

Revenind la untul nostru, procedam asa: se sparge o nuca de cocos (intai se face o gaura intr-unul din cele trei puncte mai inchise la culoare, ca gaurile unei bile de bowling, prin care se scurge sucul). Apoi, se inveleste nuca intr-o carpa de bucatarie si se da cu ea de pamant (sau, mai eficient, de beton). Asta e metoda mea, dar i-am vazut pe altii despicand-o cu un cutit puternic, tot dupa scurgerea sucului.

Apoi, se desprinde miezul alb (cu tot cu coaja lui subtire maro, care e comestibila) si se pune in blender, cu apa cat sa il acopere. Se mixeaza bine, bine, bine si apoi se strecoara (cu o sita sau un tifon sau un saculet de panza).

Lichidul rezultat se pune intr-un borcan si se lasa la frigider cateva ore sau peste noapte, timp in care untul de cocos isi ia la revedere de la apa din el si se strange tot deasupra. Chair solid in partea de mai sus si tot mai subtire spre mijlocul borcanului.

La ce e bun apoi? La diverse. E foarte bun ca atare, intins pe biscuiti sau amestecat cu cacao (sau pudra de roscove) si miere, pentru un desert in toata regula. Pentru ca, vorba Laurei, specialista in unt de cocos, life needs frosting!  :)